getbeget

4.Prime forme de uniune inginerească națională

Inițiative de „coagulare” a activităților specifice „breslei” s-au semnalat în istoria ingineriei românești încă din deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea.

La 18/30 octombrie1881, în gara Focșani - scena inaugurării liniei Buzău-Mărășeșeti, la care însuși Regele Carol I a adus laude inginerilor români pentru noua realizare – în entuziasmul general al participanților, s-a hotărât fondarea unei societăți de ingineri și arhitecți care „să acționeze și să lupte pentru propășirea ingineriei în țara noastră” [8].

La 6/18 decembrie 1881, în sala de așteptare „clasa I” a Gării de Nord din București s-a constituit „Societatea Politehnica”, prima asociație profesională a inginerilor din România. Președinte a fost ales inginerul Dimitrie A. Frunză, constructor al căii ferate Buzău-Mărășești.

Primul Război Mondial, la care toți inginerii- cu diverse însărcinări-au luat parte activă, le-a dat mult de gândit acestora aspra lipsurilor generale ale țării și a celor specifice profesiei lor. Și chiar în condițiile când o parte din țară se afla încă sub ocupație străină, s-a organizat la Iași în ziua de 12 august 1918, Adunarea generală de constituire a „Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR)”. Constituirea asociației a fost urmată de alegerea membrilor Consiliului de administrație. Aceștia au fost personalități marcante ale ingineriei românești din acea vreme și anume: Gheorghe Balș (președinte), Constantin Bușilă și Tiberiu Eremia (vicepreședinți), Mihail Manoilescu (secretar general), Șerban Ghica și Mihail Florescu (secretari), Ion Tzintzu (casier), Alex Periețeanu și Alex Bărbăcioru (membri). Ulterior la aceștia s-au adăugat: Marcel Djuvara, Dimitrie Leonida și Gheorghe Ignat (cenzori), I. Hălăceanu, Edgard Mendl și Gh.Pomponiu (supleanți).

Astfel, chiar în anul Marii Uniri, inginerii români s-au unit având ca scop „organizarea și sporirea cunoștințelor și puterii lor de muncă…pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a țării…solidaritatea și susținerea intereselor profesionale ale acestora”.

Cele două asociații și-au desfășurat activitatea în paralel, folosind chiar sedii comune (figurile 7 și 8). AGIR, ca asociație cu caracter pur profesional, a îmbrățișat toate problemele interesând corpul ingineresc din țară, fără însă a urmări teme cu caracter științific și tehnic, ce vor urma să formeze mai departe scopurile „Societății Politehnice” sau ale altor societăți științifice și tehnice. Situația va dura până în 1949, când toate societățile respective au fuzionat sub denumirea de „Asociația Științifică a Tehnicienilor”. Aceasta din urmă a purtat, consecutiv, mai multe nume: „Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT)”, între anii 1951-1962 și „Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT)”, până în decembrie 1989 [8].

Fig.7. „Palatul AGIR” din calea Victoriei

Fig.8. Clădirea AGIR din Piața Romană

Prin Hotărârea judecătorească 4/P.J.-1990 a reapărut pe scena societății civile românești „Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR)”, continuatoarea de drept a organizațiilor inginerești care au funcționat în țara noastră până la acea dată.

Principalele obiective ale AGIR vizează:

• promovarea unei culturi industriale care să valorifice talentele existente;

• încurajarea satisfacției vocaționale a inginerilor, recunoașterea și onorarea contribuției lor la succesul instituțiilor în care activează;

• crearea unei baze pentru îmbunătățirea continuă a activităților inginerești caracterizate prin excelență profesională prin perfecționare, prin respect pentru valorile umane și sociale și prin disponibilitate pentru consultare și comunicare;

• evidențierea culturii inginerești prin cercetare, dezvoltare, proiectare, inovare, producție și comercializare, utilizând cât mai eficient resursele umane și financiare;

• participarea la dezvoltarea culturii industriale, prin reliefarea întreprinderilor productive și inovative, care pot să determine o dezvoltare economică durabilă și creșterea stabilității sociale și a protecției mediului înconjurător;

• militarea pentru exercitarea profesiei de inginer cu respectarea principiilor deontologice specifice.

În atingerea acestor scopuri, AGIR se bazează pe următoarele valori: excelența inginerească; comportamentul etic; competența; inovarea; dezvoltare durabilă; dezvoltarea economică; unitatea în diversitate.

În cazul AGIR valențele ingineriei nu se opresc numai la domeniul specific meseriei. Asociația respectivă și-a reluat activitatea în 1990 publicând ziarul bilunar Univers ingineresc. Editura AGIR a redevenit principala din țară care promovează spre tipar lucrări din domeniul ingineriei și științelor tehnice iar în ultima vreme și-a lărgit considerabil domeniul cu lucrări beletristice.

La parterul sediului din București, b-dul Dacia nr.26 (Piața Romană;), care găzduiește și „Academia de Științe Tehnice din România” (înființată de aceeași asociație) funcționează librăria AGIR care pune la dispoziția cititorilor o gamă largă de publicații tehnice și beletristice. La etajele superioare ale aceluiași local își desfășoară sistematic activitățile mai multe cercuri inginerești ale AGIR, și anume: Cercul Scriitorilor Ingineri, Cercul Epigramiștilor și Cercul Vizionarilor. Tot aici, în sala de festivități au loc repetițiile și concertele Orchestrei Inginerilor (fondată în 1956), care se produce cu succes și pe scena Ateneului Român (figura 9), la Biserica Lutherană și cu ocazia turneelor în străinătate.

Fig.9.Orchestra inginerilor. Concert la Ateneul Român în 12.03.2017

Fig.10. Antologia editată de Cercul scriitorilor ingineri din AGIR (2017)

Ca membru fondator al Cercului Scriitorilor Ingineri din AGIR remarc cu satisfacție și mândrie că începând din 2013, sub conducerea prof.dr.ing.Nicolae VASILE, cercul nostru, deschis pentru toți iubitorii de literatură din Capitală și din țară, a avut o activitate rodnică. În ședințele organizate cu regularitate, lună de lună, s-au prezentat creații literare inedite sau publicate deja, s-au lansat volume de versuri și proză, s-au organizat serate omagiale de poezie și muzică, avem o publicație proprie Literar ing (supliment al Universului ingineresc), am reușit să edităm o antologie care include peste 80 de ingineri scriitori și colaboratori ai cercului nostru, din țară și străinătate (figura 10).

În anul când întreaga Românie se află racordată la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri și noi reprezentanții ingineriei românești ne plecăm capetele în fața înaintașilor noștri care în pofida tuturor greutăților de natură internă sau internațională nu au făcut rabat de la rigorile și cerințele nobilei meserii, contribuind cu eforturi și sacrificii la propășirea națiunii, lăsând în urma lor realizări perene și modele de viață!

Bibliografie

1. * * * https://ro.wikipedia.org/wiki/Herbert_Hoover.

2. Ștefan Bălan, Nicolae Șt.Mihăilescu, Istoria Științei și Tehnicii în România. Date cronologice. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985.

3. Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, (ediție facsimil, după cea tipărită de Institutul de Arte Grafice ”CAROL GOBL, București, 1913), Editura ARHETIP, București, 2002.

4. Branislav Ștefanoski-Al Dabija, Sarmigetuza hiperboreică sau Sarmigetuza adevărată. Lucrările Congresului de Cultură și Civilizație Daco-Română, Buzău, 5-9 iulie 2017, Anul 1, Vol.1/2017, p.300-314.

5. Napoleon Săvescu, Noi nu suntem urmașii Romei.Vol.I. Editura TEOCORA, Buzău, 2012.

6. Ovidiu Țuțuianu, Profesorul Ioan D.Stăncescu, părintele termoficării din România. Editura AGIR, București, 2014.

7. Ovidiu Țuțuianu, O viață dedicată energeticii românești. Profesorul emerit dr.ing.Aureliu Leca. Editura AGIR, București, 2017.

8. Mihai Mihăiță. Societatea Politehnica și Asociația Generală a Inginerilor din România.Tezaurul Energeticii- Volumul „Asociații profesionale inginerești din sistemul energiei electrice și termice din România”. Editura AGIR, București, 2015, p.21-74.

Epigrame

de Petre Protopopescu

Votare

Ne-au promis marea cu sarea

Până ce-a trecut votarea

Și tot ei cu voce tare

Spun că marea n-are sare.

Săraca limbă română

Un ministeriabil oarecare

Ne-ndeamnă cu ardoare

De-o fi soare, de-o fi ploaie

Să purtați centenarul pe tricoaie.

Alibaba și cei 40 de hoți

Președintele și niscai patrioți

Vor să lichideze cei 40 de hoți

Dar se-ntreabă lumea toată:

„De patrioți cine ne scapă?”

de Melania Rusu Caragioiu

lui George Bacovia

din volumul „Cântați, poeți, cântați”

Sunt singur și mă duce-un gând

Spre streașini ude picurând,

Spre zmeul norului flămând,

Spre mari oglinzi, alunecând...

Sunt singur și mă duce-un dor

Spre însoritul tău pridvor,

Spre blândul susur de izvor,

Spre lumea ta, fără de nor...

Sunt singur și mă duce-un cânt

Spre ghiocelul fin, plăpând,

Spre zborul săgetat și frânt

Al rândunelei de pământ.

Sunt singur și mă duce-un val

Cu rotunjime de pocal,

Spre plutele trăgând la mal,

Spre mirt și flori de portocal...

Sunt singur și mă duce-un dor

Spre tine, muză din pridvor!

O ANIVERSARE,

FRĂȚIE- ACTIVITATE COMUNĂ - ROMÂNI DIN SERBIA, ROMÂNI DIN TIMIȘOARA

de Melania Rusu Caragioiu

În data de 5 septembrie 2018, sosind de la Festivitatea Limbii Române, la care am participat în data de 31 august, la Horezu, am fost cooptată în delegația oficială condusă de domnul jurist Aurel Matei Bancu, Secretarul General al Asociației Culturale „Constantin Brâncuși”, Timișoara, delegație care a fost invitată de către Comunitatea Românilor din Zrenianin, Banatul Sârbesc spre comemorarea unuia dintre cei mai importanți oameni de cultură români trăitor în Serbia, universitarul Dr. Acad. Radu Flora, caruia i s-au recunoscut multele sale merite.

Dr. Acad. Radu Flora s-a născut la 6 septembrie 1922 în Satul Nou și a decedat la 4 septembrie 1989 la Rovin, Croația. Pentru meritele sale deosebite, Radu Flora a fost ales membru al Academiei Române și al Institutului științific Matica Srpska din Republica Federativă Jugoslavia.

Ne-am deplasat la Zrenianin, pentru această sărbătoare comemorativă. Am fost primiți cu drag și cu tradiționala pâine și sare și după obiceiul creștinesc ortodox, alături se găsea și coliva destinată vieții veșnice a celui decedat.

În prima parte a zilei am participat cu toții la desfăsurarea unei întruniri unde paricipanții au prezentat evenimentele culturale care s-au desfășurat de la ultima întrunire și evocări despre activitatea celui comemorat.

S-a făcut schimb de cărți, reviste, adrese și impresii. A fost bine primită ca întotdeauna „Coloana Infinitului”, revistă de cultură editată de Asociația Culturală „Constantin Brâncuși” -Timișoara, de data aceasta, edițiile speciale numărul 3 și numărul 4, dedicate personalității lui Ioan Slavici și lui Constantin Diaconovici Loga, precum și academicienilor bănățeni: Ioan Munteanu, Tiberiu Brediceanu, Mihai Beniuc, ÎPS Nicolae - Mitropolitul Banatului, Constantin Daicoviciu, Sabin Drăgoi, Enea Hodoș, Cornel Micloși, Traian Bălăgean, Ioan Slavici, Valentin Bobină Vucovan, Constantin Brâncuși, Păun Ion Otiman.

Au fost etalate pe mese, printre participanți, cărți ale scriitorilor români din Serbia și cărți ale scriitorilor din România, cărți semnate de scriitorii: Veronica Balaj, Ion Iovuță, Melana Rusu Caragioiu, Petru Opruț, Silvia Negru, Alexandrina Caragioiu, Andrey Pogany, regretatul Francisc Marton și alți autori români timișoreni. Au mai fost etalate și din cărțile primite la Festivalul Limbii Române de la Horezu, 31 august 2018, câte o carte primită de la scriitorii poeți Florin T. Roman, Mariana Popa, precum și alte cărți pe care voiam să le difuzăm, antologii ale scriitorilor Ștefan Doru Dăncuș, Dan Șalapa, Ligya Diaconescu și, deasemenea, cărțile „de rigoare” ale acestui nou „Badea Cârțan” de Timișoara, Juristul Aurel Bancu, vector de cărți românești către românii din Banatul Sârbesc și Valea Timocului.

În încheierea programului de dimineață, întregul plen s-a deplasat cu pioșenie și respect spre a depune o coroană de flori la monumentul acestei personalități, Dr. Acad. Radu Flora, unde s-au reamintit și momente din activitatea celui comemorat. S-a ținut un moment de reculegere și s-a depus în prezența noastră și o coroană de flori.

După masă au continuat lucrările la Simpozionul literar ocazionat de această comemorare, fiind prezenti mulți oamenii de cultură români din Banatul Sârbesc și ombusmanul (cred că așa i s-a spus) sârb. Excelența sa a subliniat faptul că de aci înainte românii din Serbia vor fi tratați mai prietenește. recunoscându-li-se toate drepturile, ...pentru că Serbia vrea să intre în Uniunea Europeană și pentru a fi admisă unul din criterii este de a fi respectate naționalitățile conlocuitoare.

O afirmație bine venită, fiindcă acum un an, dl. Aurel Bancu, care colaborează de ani de zile cu frații noștri din Serbia, a fost întors de la vamă pentru că adusese cărți românești, între care și unele donații de la subsemnata.

La Simpozionul comemorativ condus de dl. Lucian Marina, scriitor, redactorul șef al studioului românesc de la Postul de radio TV Voivodina, președintele Societății de Limbă Română din Serbia, s-au lansat foarte multe cărți și reviste. Ne oprim asupra câtorva, dintre care revista ,,Sărcia”, iulie 2018, anul XXIV, Nr. 45, evocând multe aspecte culturale și însemnătatea localității Sărcia. Voi enumera aci capitolele acestui număr din revista respectivă spre a da posibilitatea de a se avea imaginile exacte ale preocupărilor. Revista începe cu o pagină creștinească, Sf. Apostol Ilie și continuă: Frăție și unitate; Concert la Sărcia; Despre sărcienți și zilele de teatru; De la Festivalul de folklor românesc al copiilor; Câte ceva despre Sărcia noastră; Satul meu drag Sărcia.

Dintre cărți amintesc: Titu Dinuț, „Talismanul din valea Cosustei”, Lucian Marina „Monografia Redacției Române a RadioTV Novisad”; Kristina Planjanin Simic „Tipologia folklorului românesc al copiilor din Banatul Sârbesc. Numărătorile”, Fundația Academica Bogumila, lucrare de doctorat a autoarei. Această carte am voit să o prezint la „Festivalul doinelor” Timișoara, (dar nu am mai apucat, eu schimbându-mi imediat subiectul), fiindcă s-a ivit o minunată situație și anume Directoarea Muzeului Satului Timișoara, care a găzduit manifestarea „Feativalului doinelor” și care făcând studii asupra etnicității imobilelor și exponatelor destinate pentru Muzeul satului, mi-a cerut acea carte, spunând că va fi valorificată pentru lucrarea sa de evidențiere a folklorului și a motivului superstiție și vindecare. I-am dăruit acest volum care însumează peste cinci sute de pagini.

La Simpoziomul comemorativ de la Zrenianin au mai fost prezentate și alte cărți reprezentative pentru elanul românesc al conaționalilor din Banatul Sârbesc, toate expunerile fiind făcute în limba română, într-o limbă clară, curată, nedeosebită de limba curentă din România. Acasă, la mine, în raftul cu cărți am găsit încă o frumoasă dovadă a unității culturii românilor din Banatul sârbesc cu frații din România și anume: „Poezie în grai bănățean”, vol II, autori din Voivodina, Serbia.

*

În data de 8 Septembrie 2018, când la Timișoara a avut loc ,,Festivalul doinelor”, au venit invitați, ca o replică des uzitată, și români din Banatul Sărbesc, echipe de artiști populari români și reporteri români și sârbi din Serbia. Frații români din Valea Timocului au adus materiale și au făcut expoziții artizanale, între care expoziția realizată de „Bunicuțele” românce din Banatul sărbesc, mari maestre la cusături „pe fir”, adică foarte „bătute” (= dense), și foarte artistic înflorate, colorate. Dânsele au avut o expoziție de cusături tradiționale românești.

Se pare că existența Asociației „Bunicuțele” din Serbia este un proiect european de subvenție, accesat pentru dânsele de doamna europarlamentar Maria Grapini, cu zece ani în urmă.

Au mai fost și expozanți de la Ovcea, vechea Ofce. La Ofcea - fac o divagație binevenită pentru Timișoara - prin anul 1450 d.H., a existat o mănăstire și unde a trăit o vreme prelatul umanist Pelbartus de Timișoara, autor de incunabule și postincunabile. Pelbartus, acest umanist vestit, căruia i s-au multiplicat milioane de exemplare din opera sa. Acest umanist s-a recomandar întotdeauna ca „Pelbartus de Timișoara”. Născut la Timișoara și făcând aci primele studii școlare, el amintește timișorenilor de prezența sa în aceste locuri, printrun post incunabul, „Pommerium quadragessimale”, Augsburg, 1508, exemplar care se află în Colecțiile Bibliotecii Județene, Timiș din Timișoara, numele unei străzi din Timișoara și printr-o lucrare biografică întocmită de mine (și cred, ulterior, și de către mai mulți) după cercetarea surselor de informare vechi, din Fondul existent al Bibliotecii respective și care lucrare se află la Biblioteca Institutului de Medicină din Timișoara și în „Revista bibliotecilor”. Am avut și o comunicare în acest sens și la o intrunire de la o bibliotecă județeană din țară, dar pe vremea aceea, când făceam multe comunicări, nu mă prea interesa să le țin o strictă evidență, negândind că ulterior aș putea avea nevoie de ele pentru un CV, sau o fișă de autor, etc. Dar, am mai prezentat acest material despre Pelbartus de Timișoara la „Clubul de aur” din Montreal, în anul 2014.

Revenind la subiectul Românii din Serbia veniți la Timișoara, la „Festivalul doinelor” din 8 septembrie 2018, afirm că a fost o festivitate de neuitat. Au fost echipe de dansuri, echipe corale, soliști vocali, recitatori și după cât am auzit, fugitiv, și echipe de sport venite din Serbia. Printre expozițiile amintite a fost și una de prelucrare artistică a exponatelor mici din lemn.